Inainte de radar, a fost urechea (Poze)

In ziua de azi, radarele sunt capabile sa intercepteze cele mai camuflate dispozitive de zbor, aflate la zeci si sute de kilometri distanta, insa in trecut imaginatia era factorul cheie in crearea unui dispozitiv de detectare.

Inainte sa apara radarul (dispozitiv de radiodetectie variabila care emite unde electromagnetice si interpreteaza reflexia acestora de suprafetele metalice) avioanele existau si bombardau fara mila orasele. O solutie pentru a le detecta era imperativa si iata primele inventii in acest domeniu, numite Locatoare acustice.

Un model de locator acustic mobil

Locatoarele acustice erau dispozitive de ascultare, semi-portabile, cu doua pana la 6 coarne atasate. Cel care le folosea, incerca sa depisteze zgomotul emis de motoarele avioanelor, ascultand cu atentie la capetele acestor coarne.

Locator Acustic in actiune

Atat americanii cat si englezii, francezii si cehii aveau locatoare acustice, care mai de care, insa japonezii au "rupt gura targului" sa faca cel mai mare si cel mai performant dispozitiv dintre toate. Poreclit Tuba de Razboi Japoneza, acest dispozitiv pare scos dintr-o carte a Dr. Suess.

Tuba de razboi japoneza inspectata chiar de imparatul Japoniei

Pe langa aceste trompete uriase, existau si dispozitive mai performante, fixe, numite oglinzi acustice, care erau constructii solide din ciment, concave, in centrul carora se afla un microfon, capabil sa auda un avion la 30 de kilometri distanta.

Locator acustic fix, concav

Desi au fost eficiente o vreme, avioanele s-au perfectionat si pe la 1934, si-a facut aparitia si radarul, pe baza cercetarilor efectuate de Heinrich Hertz, care a demonstrat ca undele radio se reflecta de suprafetele metalice.

Autor:

Aurel Galice

Sursa:

There i Fixed it

Sursa-foto:

There i Fixed it

Taguri:

radar, ureche, audiolocatie