Oneiroid Psychosis, experienta onirica pentru fanii muzicii darkwave (Interviu)

Daca va place muzica underground, interviul in exclusivitate pe care vi-l prezentam in continuare va fi cu siguranta interesant pentru voi. Apropo.ro a stat de vorba cu Lars Hansen, unul dintre membrii trupei americane Oneiroid Psychosis. Iata ce am aflat!

In urma cu sase ani am ascultat "Stillbirth", unul dintre albumele unei trupe americane prea putin cunoscute la noi - Oneiroid Psychosis. Mi-am pus diverse intrebari legate de cei care se afla in spatele proiectului, dupa ce am inteles ca ei nu au doar un nume "catchy" ci si un mesaj muzical aparte. Oneiroid Psychosis au luat nastere in 1993, in Wisconsin, SUA, si, desi abordeaza un gen muzical necomercial (progessive darkwave), inca exista.

In spatele proiectului se afla doi frati, Lars si Leif Hansen, acum in varsta de 41, respectiv 42 de ani, care au lansat sase albume in perioada 1996-2008 si revin cu noi proiecte. Am avut placerea sa-l cunosc pe Lars si sa aflu mai multe despre evolutia trupei Oneiroid Psychosis, dar si despre alte preocupari ale fratilor "dark"... si nu sunt putine.

Pe scurt, ei nu fac doar muzica, ci sunt armurieri si totodata implicati intr-o afacere de familie care se dezvolta frumos pentru ca echipa este formata din oameni pasionati. Lars si Leif lucreaza pentru compania Albion Swords, activa din 1999, cu sediul actual in New Glarus, Wisconsin. Ei realizeaza si comercializeaza o gama variata de produse, avand la baza replicile unor sabii din filme, picturi sau opere literare celebre. Produsele sunt disponibile si in Europa, prin intermediul reprezentantei Albion din Danemarca. Revenind la Oneiroid Psychosis... Pentru a afla mai multe despre trupa va invitam sa cititi un interviu cu Lars Hansen, urmand ca in curand sa va prezentam detalii si despre cum sunt realizate sabiile la Albion Swords, intr-un articol dedicat.

Lars si Leif Hansen

Apropo.ro: Cine este Oneiroid Psychosis? Ce v-a inspirat pentru a alege numele trupei si ce artisti v-au influentat stilul muzical?

Lars Hansen: Oneiroid Psychosis este proiectul meu si al lui Leif. Trupa a luat nastere cu mine cantand in subsolul casei tatalui meu, cand aveam 22 de ani. Scriam versuri de ceva vreme si mi-am dorit sa am o trupa. Am cumparat treptat echipament muzical si am continuat sa scriu. Leif nu a avut initial o contributie majora in trupa, dar cu timpul s-a implicat tot mai mult, mai ales dupa ce ne-am cumparat un apartament impreuna, in Black Earth Wisconsin, loc in care am deschis si propriul studio de inregistrari. Cativa ani mai tarziu, Leif a devenit tata, si, este de inteles, prioritatile lui s-au schimbat. Am decis, insa, sa nu renunt la Oneiroid Psychosis si sa promovez trupa singur.

Cand am lansat-o, ascultam foarte mult Brain Eno, Kate Bush - albumul "The Dreaming", Edward Ka-Spel, Renaldo and the Loaf, dar nu pot spune ca acesti artisti m-au influentat major, in sensul in care mi-ar fi schimbat traseul muzical stabilit anterior.

Am scris mereu versuri "onirice", menite sa induca o multitudine de stari, care, in combinatie cu muzica pe care o fac, sa exploreze cotloane intunecate si seducatoare ale mintii. Desigur, transmit exact ceea ce simt, de aceea nu pot spune ca Oneiroid Psychosis a fost cu adevarat influentata de alti artisti.

Termenul "oneiroid" este corespondentul cuvantului grecesc pe care il traducem "oniric", iar "psychosis" este termenul medical care denota o anomalie mintala - deseori descrisa ca fiind pierderea contactului cu realitatea.

Apropo.ro: Oneiroid Psychosis a fost initial un duo si acum este proiectul tau. Ce schimbari vor interveni in muzica ta?

Lars Hansen: "Sentient" a fost primul album compus integral de mine. Desi sunt foarte multumit de el, il gasesc diferit de muzica noastra de pana acum si, din nou, imi dau seama cat de importanta a fost implicarea lui Leif. Am lucrat excelent impreuna si imi este dor de acele vremuri, insa nu poate sa nu ma bucure decizia fratelui meu de a se dedica familiei. A devenit tata si se pricepe de minune la asta - are doua fiice superbe. Continui sa fac muzica pe versurile lui si, in paralel, incercam sa deschidem un nou studio de inregistrari, acasa la Leif, asa incat e posibil ca pe viitor el sa colaboreze din nou cu Oneiroid Psychosis.

In prezent, incerc sa extind sound-ul trupei. Mi-am dorit mereu sa fac layere ca acum, insa nu aveam suficienta experienta muzicala. Am invatat multe de-a lungul timpului si asta se va simti in noile mele piese.

Apropo.ro: Canti live si iti place sa aduci elemente noi in show-urile tale. Care a fost cel mai traznit lucru pe care l-ai facut pe scena? Veti avea concerte si in Europa?

Lars Hansen: Cred ca unul dintre cele mai traznite lucruri a fost sa distrug o chitara pe scena, in Phoenix, Arizona. Mi-am ranit urat un deget, dar m-am distrat. Fanii din Phoenix sunt extraordinari, au sustinut mereu trupa si imi face placere sa cant acolo, pentru ca mi-am facut si multi prieteni. In ceea ce priveste aparitiile, am cheltuit destul de mult pentru a include in concerte lasere, LED-uri si alte efecte cool sincronizate pe muzica.

Ar fi grozav sa vin in Europa - este un obiectiv de ceva vreme, dar inca nu avem agenti acolo, costurile deplasarii sunt ridicate, asa ca asteptam propuneri. Avem multi fani in Europa si imi doresc sa ajung sa-i intalnesc.

Concert Oneiroid Psychosis (live in Pittsburg)

Apropo.ro: Cum ai caracteriza contextul actual al muzicii live? Cat de dificil este sa promovezi trupa, avand in vedere ca abordezi progessive darkwave, un gen necomercial?

Lars Hansen: Nu stiu exact ce sa cred despre muzica live de acum. Cu exceptia show-urilor de death metal, rareori merg la concerte, asa incat cunostintele mele legate de acest aspect sunt limitate. Totusi, preferintele actuale par a fi orientate spre muzica de club, acolo unde DJii fac legea. Desi am multi prieteni care sunt DJi si, deci, imi este greu sa ma exprim depreciativ vizavi de muzica dance, nu pot sa nu marturisesc ca imi este greu, ca muzician, ca vad cum unii devin faimosi doar pentru ca au in spate oameni talentati. Nu contest creativitatea asa-ziselor vedete, insa este o diferenta enorma intre a canta ceea ce ti se cere si a compune muzica. Eu petrec ore in sir pentru a testa fiecare nota, pentru a crea si a imbina sunete, de aceea nu prea reusesc sa accept ideea ca unii artisti au succes trantind combinatii aleatorii de loop-uri si sample-uri pentru a obtine "muzica".

In ceea ce priveste promovarea trupei, este dificil sa obtin expunere. Darkwave este inca un subgen muzical prea putin cunoscut. De altfel, mi-e greu sa-mi imaginez ca va deveni vreodata mainstream. Daca initial ne-am bazat pe sprijinul casei de discuri cu care am semnat pentru a obtine expunere mediatica, am inteles ca accesul lor este limitat si pentru o vreme am asteptat pur si simplu ca fanii sa ceara concerte cu noi. Cu ani in urma, totul mergea bine, insa in contextul unor schimbari majore din viata mea si a fratelui meu, lucrurile au luat o turnura nesperata si am fost nevoiti sa anulam turnee, ceea ce a scazut considerabil popularitatea trupei Oneiroid Psychosis.

Este intotdeauna dificil pentru formatiile underground sa obtina concerte in cluburi, pentru ca proprietarii vor artisti populari, fiind direct interesati de investitiile lor financiare. Cu atat mai mult acum, cand incerc sa revin pe scena, dupa cativa ani de pauza, ma simt ca un "strain" in aceasta industrie. Continui sa invat...

Apropo.ro: "Sentient" este al saselea album Oneiroid Psychosis, dar primul lansat de Psylab Studios - studioul tau de inregistrari. Cum este acest album diferit fata de celelalte?

Lars Hansen: Am folosit destul de mult Ableton Live, ceea ce mi-a oferit flexibilitate pentru a realiza un sound mai nuantat. Efectele sunt mult mai versatile si incerc sa le fructific. Intentionez sa merg in profunzime si sa adaug sunete sau voci subliminale. Intr-un cuvant, muzica de acum este mai complexa.

Apropo.ro: Ce planuri ai? Inregistrezi un nou album? Ai vrea sa colaborezi cu alti artisti?

Lars Hansen: Marturisesc ca ultimii doi ani din viata mea au fost foarte dificili, pentru ca am avut un accident din care sunt foarte norocos ca am scapat cu viata. In timp ce il ajutam pe tatal meu sa taie cativa copaci din curtea casei noastre, vantul a doborat un arbore, iar acesta a cazut direct pe mine. Mi-a fracturat craniul si am fost supus unei operatii complexe, care a durat cateva ore. Lobul frontal mi-a fost afectat si, desigur, nu voi mai fi niciodata ca inainte de accident. Acum am un suport din otel in craniu, iar viata mea s-a schimbat radical. Timp de aproape doi ani am luptat cu durerea fizica, cu depresia si anxietatea, cu oboseala si incerc sa ma adaptez constant la modul in care functioneaza acum creierul meu. In tot acest timp am urmat tratamente cu calmante si mi-am dat seama ca am devenit dependent, fizic si mintal, de opiaceele care ma ajutau sa tin durerea sub control. Cu sprijinul tatalui meu, m-am internat imediat la un centru de dezintoxicare si am reusit sa le elimin din organism. Cei doi ani in care m-am aflat sub influenta medicamentelor au fost un fel de roller coaster terifiant pentru mine, asa ca mi-a fost imposibil sa gasesc inspiratie pentru a compune muzica. Cu toate acestea, daca m-ai vedea si ai vorbi cu mine, nu ai crede ca mi s-a intamplat asa ceva. Acum ma simt mult mai bine si am inceput sa scriu din nou versuri pentru un nou album, care va fi numit "Anhedonia" - cu referire la experienta nefercita din ultimii doi ani ai vietii mele. Anhedonia este incapacitatea cuiva de a simti placere in cursul unor experiente care ar trebui sa fie percepute drept agreabile. Partea pozitiva, daca pot spune asa, a accidentului, a fost ca am experimentat o serie de transformari psihice despre care pot spune ca mi-au schimbat viata. Am mai scris despre ele si pregatesc un blog prin intermediul caruia le voi descrie mai bine. Aceste experiente vor influenta cu siguranta si muzica mea.

Mi-ar placea sa lucrez din nou cu Tara Vanflower (Lycia), insa ea va deveni mama in curand si nu stiu in ce masura va avea timp sa se implice in proiecte muzicale. Voi include backing vocals in noile piese si voi lucra cu Annastatsea si cu surorile Alyssa si Kaitee Persack, cu care am mai colaborat. In plus, voi face videoclipuri pentru unele piese si sunt foarte incantat deoarece am lucrat la scenarii si am ales cateva locuri minunate pentru filmari.

Lars Hansen

Apropo.ro: Mai ai cateva proiecte muzicale - Signal 12, NoOne si Ascent, care suna diferit de Oneiroid Psychosis. Vei continua sa le dezvolti?

Lars Hansen: M-am gandit sa mai lansez cel putin un album pentru Signal 12, insa ramane de vazut, inca nu am inceput sa lucrez. Cand vom lansa si studioul lui Leif, el va dori cu siguranta sa se implice mai mult in acest proiect si sa ii defineasca stilul, pentru ca se pricepe atat de bine la asta. "Ascent" va fi de asemenea finalizat si lansat in viitorul apropiat.

Apropo.ro: Daca ar fi sa asociezi muzica Oneiroid Psychosis cu o stare de spirit, cum ai descrie primele emotii?

Lars Hansen: Cred ca cea mai potrivita descriere este cea din biografia trupei "O stare de confuzie si visare". […] "In stare oneroida, o persoana se simte ca intr-un vis si actioneaza ca atare". […] "Muzica OP este intunecata si contine versuri incitante". Imi place ideea de a fi sedus de muzica si de a ma lasa purtat de emotii spre un univers interior misterios, diferit de realitate.

Apropo.ro: Muzica ta suna interesant. Cum decurge, de fapt, procesul inregistrarii - iei chitara, imbini cateva note si stabilesti din mers ce sound-uri vei folosi?

Lars Hansen: Uneori ma trezesc cu cate o melodie in minte si simt nevoia sa notez ideile inainte ca ele sa dispara. De obicei ma asez langa synth, fac combinatii aleatorii de note, apoi gasesc un sunet care ma inspira si incerc sa il dezvolt. Uneori totul pare sa vina de la sine - piesa decurge natural, ca si cum exista deja undeva deasupra noastra si astepta sa fie descoperita. In alte momente inspiratia vine foarte greu. Un exemplu este piesa "Never Forget, Never Forgive" - stiam ca vreau ceva foarte trist si am testat pianul pentru a obtine efectele dorite, insa nu s-a intamplat nimic special. Am folosit apoi synth-ul, iar melodia s-a legat dintr-o data. Rareori compun utilizand chitara. Desi o iubesc, o folosesc acum ca instrument secundar, dar as dori sa o exploatez mai mult pe viitor.

Pe scurt, cantecele sunt scrise si introduse apoi in computer. Inca folosesc o versiune Cakewalk, pentru Windows 3.1. Dupa ce prelucrez piesele adaug tobele, apoi fac combinatii de tobe si synth pentru a le inregistra in format wav, utilizand Ableton Live. La final adaug voci si diverse efecte de sunet.

Oneiroid Psychosis - "Birth and Death"

Oneiroid Psychosis - Birth And Death de pe tare.ro

Apropo.ro: Care sunt implinirile si dezamagirile tale profesionale?

Lars Hansen: Stii, una este sa poti exprima prin muzica ceea ce simti si alta este sa determini oamenii sa te asculte si sa te placa. Daca cineva iti spune "nu am mai fost la fel de cand ti-am ascultat muzica" este cu siguranta complimentul suprem. Cand oamenii se regasesc in muzica ta si stii ca ii ajuti astfel sa afle raspunsuri la intrebarile lor, sa se simta mai putin singuri sau sa treaca peste momente neplacute din vietile lor, esti cu adevarat implinit ca artist. Conexiunea cu fanii este cea mai importanta. Ador sa sustin concerte si sa-mi cunosc fanii. De altfel, multi dintre ei mi-au devenit prieteni dragi. Sunt recunoscator deoarece cariera muzicala mi-a oferit oportunitati pentru a calatori si a intalni oameni minunati.

Alta implinire profesionala este colaborarea cu Tara Vanflower, vocalista trupei Lycia, o artista incantatoare. Vocea ei poate fi ascultata pe albumul "Sentient". De asemenea, sunt flatat deoarece muzica mea a fost inclusa pe coloana sonora a unor filme independente si in cateva jocuri video - as vrea sa vad asta intamplandu-se mai des.

Cat despre momentele mai putin placute din cariera… incerc sa nu ma concentrez asupra lor, dar dintre cele care m-au marcat unul ar fi ca in urma cu cativa ani ne-a fost furat tot echipamentul de scena. In timpul unui turneu pe care l-am sustinut in America de Vest alaturi de trupa Android Lust cineva ne-a furat totul din vehiculul cu care ne deplasam, in timp ce noi luam masa intr-un restaurant. Am fost nevoiti sa anulam concertele, iar Android Lust au continuat fara noi. Am ramas atat fara instrumente cat si fara haine si bani… mi-au furat pana si periuta de dinti. Nu aveam asigurare pentru instrumente atunci, iar pierderea financiara a fost semnificativa - personal, am pierdut in jur de 7.000 $. Am fost foarte deprimat. Aceasta intamplare nefericita a afectat cu siguranta traseul muzical al trupei.

Lansarea carierei solo a fost temporar un moment dificil - desi a reprezentat o provocare, a insemnat sa il pierd pe Leif. Noi avem o relatie extraordinara ca frati, iar acest lucru s-a simtit mereu si in muzica noastra, am colaborat excelent. Ascultand muzicieni precum Brian Eno, Steven Tyler sau Todd Rundgren, care jongleaza spectaculos cu instrumente muzicale, incerc acum sa ma inspir din stilul lor. Voi simti totusi mereu lipsa contributiei lui Leif.

Apropo.ro: Care este instrumentul tau favorit? De ce?

Lars Hansen: Synth-ul, pentru ca este foarte versatil si pot obtine orice sunet. Ideea de sunet generat electronic ma incanta. Cu toate acestea, imi plac foarte mult chitarile si le colectionez. Suna grozav, sunt foarte expresive si arata extraordinar. Inca am prima chitara pe care am achizitionat-o la varsta de 14 ani. La 15 ani, mi-am cumparat o chitara Ibanez Iceman originala, din '79, pentru 150 $. La 20 de ani, fratele meu Eric mi-a daruit chitara sa, un model Fender Stratocaster, din 1962. Stia ca o ador pentru ca in copilarie obisnuiam sa o demontez si sa o reasamblez.

Apropo.ro: Care este citatul tau favorit? Scriitorul? Cartea? Filmul?

Lars Hansen: Citate: "I can live with doubt, and uncertainty, and not knowing. I think it's much more interesting to live not knowing than to have answers which might be wrong." Richard Feynman
"Out of suffering have emerged the strongest souls; the most massive characters are seared with scars." Kahil Gibran
Carti si scriitori: Citesc in special despre crime reale si personaje controversate, cum sunt Edward Gein si Albert Fish. Am citit si carti semnate de Harold Schechter.
Filme: "Pan's Labyrinth", "The Orphanage", "The Others", "The Tennant" si "Splice" sunt cateva dintre filmele mele favorite. Prefer thriller-urile psihologice si horror-urile S.F.

Apropo.ro: De ce ai inclus doar 6 piese pe albumul "Forever is Forgotten"?

Lars Hansen: Am vrut sa scriu piese lungi pentru acest album, fiind prima astfel de incercare. Am fost inspirat de trupa Opeth si de albumul "Rising" al celor de la Rainbow. Imi plac piesele lungi, care spun povesti, iar in cazul albumului "Forever is Forgotten" am simtit ca sase piese sunt suficiente - dupa a sasea piesa, "FIF" si-a atins scopul.

Apropo.ro: Ai facut overdub-uri pentru vreunul dintre albumele Oneiroid Psychosis?

Lars Hansen: Am lucrat mai mult cu layere vocale, mai cu seama pentru piesele recente, si voi continua sa experimentez. Vocea umana este foarte puternica si imi place sa o exploatez.

Lars Hansen (live in Chicago, 2011)

Apropo.ro: Ce te inspira sa scrii versuri?

Lars Hansen: Fiecare secunda a vietii inseamna inspiratie, desi de multe ori este dificil sa observam asta. Si cred ca in fiecare dintre noi exista acel "ceva", un proces creativ, care trebuie cumva exteriorizat, fie prin muzica, pictura, arhitectura sau altceva. Eu am ales sa ma exprim prin muzica, iar daca nu o fac devin nemultumit si ma simt neimplinit. Eu si Leif am considerat mereu ca muzica are deopotriva rol artistic si terapeutic si nu ne-am dorit niciodata sa facem asta pentru a deveni faimosi sau pentru a ne "gadila" orgoliile.

Apropo.ro: Ce muzica asculti? Exista artisti din generatia noua pe care ii recomanzi?

Lars Hansen: Trupa mea preferata este Napalm Death. Ascult foarte mult death metal. Trupele Opeth si Thin Lizzy se afla de asemenea printre favoritele mele. De la polul opus ascult M83 si Ulrich Schnauss - imi place diversitatea in orice context. Imi mai plac Trentemoller si Mew. Din punctul meu de vedere, Mew are un sound special si prefer mai ales albumul "And the Glass Handed Kites", pe care l-am ascultat neincetat timp de o saptamana - are compozitii si aranjamente vocale superbe.

Apropo.ro: Cum folosesti o chitara dubla? De fapt, tu nu doar colectionezi chitare, ci ai fabricat propriul astfel de instrument. Care e chitara ta favorita?

Lars Hansen: Sunt foarte selectiv in privinta chitarelor. Am vrut sa alternez intre bas si chitara cu sase corzi in timpul unui concert live si totodata am incercat sa evit schimbarea instrumentelor pe scena. Am cautat pe internet sa imi cumpar o chitara dubla, dar, cum nu am gasit un model care sa imi placa, m-am gandit sa-l fabric. Acum ca am facut-o si pe asta, nu o voi mai face niciodata. Trebuie sa investesti prea mult timp si rabdare cand construiesti o chitara, iar eu ma plictisesc foarte repede in general. Chiar si finisarea instrumentului mi s-a parut prea meticuloasa.

Modelul de chitara pe care il prefer este B.C. Rich "Bich". Cand eram copil, am vazut o imagine de pe albumul "Live Bootleg" al trupei Aerosmith, in care Joe Perry canta la faimoasa sa chitara rosie "Bich". M-am indragostit pe loc de acel instrument si a ramas favoritul meu. In urma cu cativa ani, am reusit sa-mi cumpar aceeasi versiune de chitara, dar neagra, insa din pacate a fost unul dintre instrumentele furate in timpul turneului despre care vorbeam anterior. In cele din urma, am cumparat alt model - un upgrade al celui initial - si acum este vedeta colectiei mele.

Apropo.ro: Esti armurier si, printre altele, realizezi sabii. Cum ai inceput?

Lars Hansen: Sora mea Amy si sotul ei Howard au deschis firma Albion Swords in 1999, iar eu si Leif i-am ajutat cu lansarea site-ului. Mai tarziu, cand Amy si Howy au adus Albion in Wisconsin, eu si Leif am lucrat pentru ei, facand diverse lucruri. Ador sa lucrez cu mainile, asa incat nu a fost dificil pentru mine sa incep sa sculptez si sa creez armuri, asta in timp ce Leif s-a implicat in departamentul de cercetare si dezvoltare al firmei. La inceput, vindeam produse provenite din India, dar dupa ce le-am vazut m-am gandit ca eu as putea sa creez exemplare mai reusite. Intre timp am cunoscut persoane specializate pe prelucrarea metalului, care m-au sfatuit sa incep prin a crea obiecte simple, de exemplu scrumiere, pentru a capata experienta. Cum, insa, nu sunt fumator, am preferat sa realizez un coif din metal. In scurt timp, mi-am dorit sa creez obiecte mai complexe, iar Howard mi-a incredintat tot mai multe proiecte. Acum, dupa 10 ani de colaborare cu Albion Swords, detin site-ul filmswords.com, ma ocup de cercetare si dezvoltare, fac design, machetare 3D, sculptez in ceara si lemn si folosesc piele pentru design-ul sabiilor.

Valkyrja - 995 euro

Brescia Spadona - 1780 euro

Apropo.ro: Sabiile pe care le faci au fost folosite in filme sau in cadrul altor proiecte? Care este cea mai scumpa sabie pe care ai realizat-o/vandut-o? Colectiile voastre includ si sabii de lux (pentru care folosesti pietre sau metale pretioase)?

Lars Hansen: Albion a creat toate sabiile utilizate in filmul "Arn", productia cu cel mai mare buget de pana acum din Suedia. Acelea au fost realizate de specialistul Peter Johnsson. Colectiile noastre includ replicile unor sabii din filme celebre, intre care "Conan the Barbarian" (inclusiv noua versiune 3D) si "Zorro", opere literare sau picturi si desene. De pilda, sabia "Bloodstone" este inspirata dintr-o pictura fantezista a legendarului artist Frank Frazetta. Am utilizat o piatra rosie pentru design-ul manerului, dar nu obisnuim sa folosim pietre si metale pretioase, pentru ca sunt prea sensibile, iar noi cream sabii functionale. In ceea ce priveste costurile, sabia "Lady Vivamus" este disponibila pentru 3.000 $. Am vandut, de asemenea, un model de sabie inspirat din "Conan the Barbarian", creat in editie limitata, pentru 10.000 $ fiecare.

Wallingford - 460 euro

Soldat - 1.000 euro

Aproo.ro: Ce faci in afara studioului de inregistrari si a workshop-ului de la Albion? Stiu ca iti place sa te plimbi cu motocicleta…

Lars Hansen: Imi iubesc motocicletele. Am un Raven 2006 Yamaha R1 si un 2000 Hyundai Tiburon personalizat. In general imi plac vehiculele cu look futurist si ador sa le personalizez. Am mai achizitionat o ambulanta pentru Psylab Studios, pe care de asemenea am personalizat-o, atat la exterior cat si la interior - am cumparat pat, frigider si sistem hometheater cu Playstation.

Pare ca tot ceea ce fac sunt proiecte solo. De altfel, realizez ca nu socializez prea des cu cei din jur… Chiar si la Albion am propriul workshop, sunt mai degraba retras, de aceea nici relatiile cu sexul opus nu sunt facile. Am prieteni in toata lumea, dar distanta face ca relatiile cu ei sa fie dificile. Am totusi un cerc de prieteni apropiati in New Glarus, cu care ma intalnesc de cate ori am ocazia, si sunt foarte apropiat de familia mea.

Concluzia ar fi ca Oneiroid Psychosis ocupa mare parte din viata mea si tot ceea ce fac se leaga mai mult sau mai putin de trupa. Incerc zilnic sa privesc lumea din unghiuri diferite si sa gasesc inspiratie pentru muzica mea, iar OP este ceea ce vreau sa daruiesc altora, pentru a fi cu adevarat implinit.

Apropo.ro: Pagani Zonda R sau Spada Codatronca Monza?

Lars Hansen: Cu siguranta Pagani Zonda R! Desi Spada Codatronca este mai puternica, aspectul Zondei ma atrage mai mult.

Apropo.ro: In ce circumstante ai putea renunta la muzica? Iti doresti copii? Crezi ca poti mentine un echilibru intre planul personal si cel profesional?

Lars Hansen: Sper ca atunci cand imi voi pierde abilitatea de a crea muzica, un prieten drag ma va trage de maneca si imi va spune "Lars, poate ca ar fi bine sa te reorientezi". Si mai sper ca asta sa se intample inainte de a face cunoscuta publicului o muzica "de mana a doua". Cei care ma cunosc bine spun ca as fi un tata extraordinar si poate ca in alta viata mi-ar fi placut sa am copii. Pana acum, insa, nu am avut niciodata impulsuri puternice legate de intemeierea propriei familii. Consider ca dupa ce devii tata, trebuie sa te gandesti intotdeauna mai intai la nevoile copiilor tai, iar daca i-as avea, as face cu siguranta asta. Acum, insa, nevoia de a fi creativ o surclaseaza pe cea de a fi parinte.

Oneiroid Psychosis - Live de pe tare.ro

Apropo.ro: Descrie-ti camera. Ce atarna deasupra patului tau?

Lars Hansen: Ironia este ca am montate patru crengi naturale la fiecare colt al patului, suficient de subtiri pentru a nu ma ucide in cazul in care se desprind intr-o noapte si cad pe mine in timp ce dorm. Ai fi crezut ca dupa accident nu as mai fi vrut sa aud de copaci, dar nu este asa. Mi-am dorit mereu acest design pentru camera mea, iar dupa ce m-am mutat singur am reusit sa-l obtin. Deasupra patului proiectez jocuri de lasere care creeaza stelute verzi si o nebuloasa albastra, iar in combinatie cu crengile formeaza un peisaj "forestier". Mai am in camera multe papusi voodoo, schelete de animale, picturi oculte - favorita mea este cea cu Linda Blair din "Exorcist" - truse si manuale medicale, jucarii pe care le-am primit in copilarie si cadouri din partea prietenilor si familiei. Camera mea este de fapt o anexa a studioului de inregistrari - ambele se afla in aceeasi locuinta.

Apropo.ro: Care a fost cel mai fericit/nefericit moment din viata ta?

Lars Hansen: Au fost multe momente fericite pe care mi le amintesc cu drag, dar majoritatea sunt foarte personale si poate ca ar trebui sa le pastrez private. De mentionat este ziua in care am semnat primul contract cu o casa de discuri si am lansat primul nostru CD. Imi amintesc cat de mandru am fost atunci!

Cel mai nefericit moment a fost sa imi vad tatal vitreg stingandu-se, rapus de cancer. A fost un om minunat si ne va fi foarte dor de el.

Apropo.ro: Transmite un mesaj fanilor din Romania

Lars Hansen: Eu si Leif suntem fericiti cand reusim sa comunicam cu fanii nostri prin muzica. Cei care ne asculta ne-au sustinut mereu si le suntem recunoscatori. Vrem sa le multumim pe aceasta cale pentru ca apreciaza trupa Oneiroid Psychosis.

Autor:

Sursa-foto:

Albion Europe

oneiroidpsychosis.com

Taguri:

oneiroid psychosis, muzica, darkwave progressive, underground, interviu